Viata, un cosmar continuu(drama)

am sa incep eu cu un fic
Capitolul I: "Viata fara tine,
e sfarsitul pentru mine..."


Pasi... pasi usori inca ma port pe lumea asta, in noaptea adanca si intunecata... Doar luna si umbra-mi urmeaza pasii. Drumul lung nu se mai termina. Numai imi simt picioarele, dar inca ma mai duc in continuare.
Nu te mai am demult. M-ai parasit, iar pofta de viata a plecat odata cu tine... Cand am crezut ca te am, ca te-am gasit, ca vom fi mereu, ca visul mi-e implinit, ai plecat... Fara nici un cuvant, ai aruncat totul! Tot ce-a fost intre noi... Ai dat totul uitarii, ca si cum nici n-ar fi fost... Nu te credeam asa... Ochii tai, ce nu-i pot uita, sclipirea lor plina de dorinta cand ma atingeai...Pielea ta, mirose a trandafiri...Buzele tale... mai fine ca matasea si mai dulci ca mierea! Atingerile tale ce ma faceau sa tresar... Mangaierile tale, noaptea tarziu... Binecuvantarea de a te simti...... Erai totutl pentru mine si inca esti! Dar ai plecat...
Acum, dupa mult timp, am aflat ca in viata ta e cineva... A fost picatura ce a umplut paharul!!! Durerea e prea mare pentru a fi stopata sau macar stapanita!!! Numai pot... Paru-mi negru lung se unduieste in bataia vantului. Rochia-mi alba de matase, danseaza si ea in bataia vantului... De ce ai plecat??? Fara motiv, fara ramas bun... Pur si simplu ai renuntat la tot!... M-ai lasat pustiita, sa ma innec in oceanul de lacrimi si durere... Ai plecat si mi-ai luat tot... Inima, sufletul, dorinta de a trai, puterea de a zambi.... Am ramas o epava... Bantuita de trecut si haituita de durere, abia imi duc ultima suflare...
Un susur de apase aude din departare. Ma duc usor si ma las in genunchi pe marginea lacului in care se varsa un mic rausor. Chipul palid, buzele movii ce inca cersesc sarutarea ta, lacrimile-mi argintii ce m-ai facut sa le vars... Nu ma recunosc...
Tu... te iubesc atat de mult... n-ai stiut sa pretuiesti ce ti-am dat... Cu ce ti-am gresit? Cu ce ti-am gresit? Cu ce sunt vinovata? Cu ce nu te-am ajutat? Ce nu ti-am dat? Nu te-am putut satisface?? Dupa atatea sacrificii, ai plecat... Am renuntat la tot pentru tine, la familie, prieteni, tara, casa religie, inima, puterea de a fi fericita... Vreau sa iesi din mintea mea!!!! Acum!!! Iesi!!! Iesi!!! IESIIII!!!!!! Ma ridic si alerg, urmand un drum fara noima, trecand pe langa peisaje de neinteles... Dorinta e prea mare.... Rana sangereaza... Durerea e insuportabila!!! Vreau sa scap!!!!
Numai pot fi cu tine, deci nimic nu are rost... Nu am putut iubi decat odata in viata! Si te-am ales pe tine... dar m-ai dezamagit... Am ramas blestemata, caci am jurat sa te iubesc vesnic, si dincolo de moarte... Acum nu vreau decat sa scap de prezenta ta, de chipul tau ce ma vaneaza si-mi ia mintile!!! Durerea ma ucide si ma impinge la lucruri de neiertat!... unde ma uit, te vad... Acum fug de privirea ta! Soaptele tale dulci, ce mi le ziceai noaptea si dimineata, rasuna acum intr-un ecou infinit in capul meu! Vreau doar sa iesi... O zi de liniste mi-ar fi de-ajuns....
Am vrut sa imbatranesc langa tine, sa fiu mama copiilor tai... Dar ai ales altceva... De ce?... Nici acum nu stiu....
Alerg cred ca de ore in sir. Am juns... Aici se va sfarsi totul... Durerea, amintirea ta si ...Viata mea blestemata... Ma opresc cu lacrimle curgandu-mi siroaie. Privesc inaintea-mi si vad cum oceanul se uneste cu cerul. Adierea rece a vantului imi taie respiratia grea... Clatinandu-ma usor pe marginea piscului, imi fac curaj si privesc in jos... Stancile ascutite cu varfuri tentante, parca-mi zic ca alaturi de ele, acolo jos, cosmarul se va termina... Aud cantecul sirenelor, cantec de surghiun, chin si dorinta de a muri... E atat de incantator cantecul si soapta Mortii.... Simt cum imi promite un somn lung, fara rataciri, dureri si ... fara tine... Cantecul rasuna pe marea intunecata. Aud pasi in spatele meu...
" Trezeste-te!! Sunt aici!!! Nu face asta!! Nu le asculta!! Eu sunt aici!! Nu ma parasi!!!"
Erai tu... nu stiu cum m-ai gasit, de unde ai stiut...
" Intoarece-te!! Da-mi mana si vom pleca impreuna!! Vom fi fericiti, toata viata!!!"
"Minciuni..." reusesc sa soptesc privind hipnotic oceanul..." Doar minciuni... Cum poti promite??..."
Simt ca te-apropii. Merg un pas inainte, leganandu-ma periculos pe marginea prapastiei, ghearele mortii asteptandu-ma jos.
" Nu!!! Te rog!!!!"
Ma intorc spre tine. Chipu-ti scaldat in lacrimi ma face sa sufar.. Te-as lua in brate si nu ti-as mai da drumul!!! Dar tu tot ai fugi... Imi intinzi mana implorandu-ma. Nu pot... Mi-e interzis de vointa...
" Adio... Te iubesc..."
Inchid ochii, pleoapele fiindu-mi prea grele... Ma las pe spate si ma duc. Te aud tipand, dar nu te vad... De ce vrei sa ma opresti??? Dece m-ai prins de mana???
" Nu-ti dau drumul! E nu mi-am luat " Adio" niciodata!!! Nu vei pleca!!!"
De ce arati de parca ti-at pasa?? De ce nu ma lasi sa pier, sa-mi curm durerea??? De ce ma faci sa sufar???
" NU VEI PLECA!!! SUNT AICI!!!!"
" Nu ave, viitor... eu nu am..."
" PROSTII!!!! TINE-TE DE MANA MEA!!!!"
Aud pasi din departare... Nu stiu cine e, dar vrea sa te ajute... Dar pe mine, nu!! Vreti sa ma scoateti, sa ma torturati!!! Viata mea e un instrument de tortura!!! Lasa-ma sa mor si-mi va fi mai usor...
Ma ridicati usor, dar nu!! Nu vreau!!! Ating din nou pamatul, inca mai fiind pe lumea asta... Trebuie si asta ma sa fac!!! Te iau in brate. Dac ai stii ce doare revederea.... Mirosul tau, atingerea... Dar nu vreau sa sufar... In urma ta o vad pe ea... Cea cu care esti.... Cum poti promite daca nu te poti tine de cuvant???... Ma ridic nesigur...
"Haide! Vino!
Ma indepartez usor de tine si fac cativa pasi spre o masina. Nu te las sa ma atingi... Imi zambesti larg, dar eu nu pot!!! Ma intorc si fug spre infinit, spre somnul meu adanc... Inchid ochii si picioarele-mi parasesc pamantul...
" NUUUUUUUUUUUUUU!!!!!!!!!!!!!!!!!"
Sirenele imi incanta auzul, catandu-mi cantecul funerar. Racoarea Mortii ma cuprinde... Soaptele ei se adances. Simt ca zbor, ca ma eliberez... Dar imi pare rau... Nu stiu de ce, dar stiu ca vei suferi dupa pierderea mea... Su nu vreau sa suferi.... Ajung jos pe patul mortii rece, de catifea neagra, simtind doar o isoara intepatura... Pleoapele-mi se inchid pe loc si somnul vesnic ma asteapta... Linistea me cuprinde, durerea se stinge... Apuc doar sa soptesc " Adio... te iubesc... dar fara tine nu pot sa traiesc..." O picatura de apap imii atinge buza de jos. Incep sa plang, paralizata pe pamantul rece si privind cum sangele se scurge din mine... Nu vreau sa suferi pentru mine!!!! Eu am fost un NIMIC!!!! Prin fata ochilor imi trece toata viata si... amintirile cu tine... Ma innec masi tare in durere, reaparuta, si lacrimi de sange.... Acum vad de ce ai plecat... Ai fost obligat... inca ma iubesti... Sirenele canta in continuare acel cantac blestemat ... Un parfum de trandafiri se simte in aer.. E parfumul Mortii mele, atat de imbietor.... Pleoapele-mi sunt grele si apuc sa vad doar o umbra ce-mi da sarutul final... Un sarut ca al tau... Totul imi aduce mainte de tine!! Durerea se mareste!!! De ce am jurat sa te iubesc si dincolo de moarte???... Ochii mei se inchid, dandu-mi ultima suflare, cu amintirea si chipul tau, incrustate in mintea mea... Sacrificiul pentru eliberare, a fost, acum vad, pentru o durere mai mare...